pe alte planuri

Bărbaţii şi femeile devorau mâncăruri şi băuturi fără întrerupere şi muzica ce răsuna la volum adecvat, din difuzoarele sofisticate, ultimul tip, îi antrena şi îi mulţumea. Curând apărură şi drogurile. Cocaina in special. Într-o parte doi bărbaţi beau încontinuu wyschy-ul tare, până când începură să vomite în nişte vomatoare stilizate, în forma de coloane romanice, aflate lângă fotoliile lor şi care se închideau ascunzând in pântecele lor voma celor doi convivi. De altfel asemenea aparate se zăreau cam pe lunga toate fotoliile, canapelele din sala ce era amenajată şi imita un atrium roman. Atmosfera deveni confuza şi cu toţi se abandonau in braţele orgiei. Stepmayer merse la baie şi în holul acesteia aflat în semiîntuneric se împiedică de doua trupuri acuplate, în picioare. Apucă sa-l vadă pe Timoty Brooks cu o faţă transfigurata cu ochii închişi, iar femeia era aplecata mult cu capul pe spate, râse in sinea lui şi intră în baie. În spatele lui adunarea de petrecăreţi se dezlănţui, sau mai bine zis se afunda în plăceri excentrice, alimentate de mâncăruri exotice, preparate la moda, sex fără perdea împărtăşit cu ceilalţi şi multa, multa băutura. Spre dimineaţă toţi dormeau pe unde picaseră doborâţi de băuturi şi droguri. Robert Stepmayer trona peste toţi in fotoliul său, încă mai sorbea dintr-un pahar cu picior înalt de vin. Îl bău până la fund şi capul îi căzu în piept aproape imediat adormi şi el. La picioarele lui dormea o femeie blondă cu machiajul înnegrit în jurul ochilor, iar laba piciorului lui stătea între sânii ei. *





Departe, departe de toate astea în Africa, pe coasta de vest, ţara nici cu ştiu daca mai contează, la marginea junglei subsahariene este noapte şi într-o aşezare tipica pentru continentul negru, Ulluya Habembe urlă din toţi rărunchii, într-o colibă, simţind că toţi muşchii trunchiului chirciţi strânşi până la ruperea din tendoane se răzvrătesc împotriva a ceea ce i se întâmpla.
Femeia urma sa nască şi era singură în coliba din frunze de palmier şi stuf. Singura fiinţa omeneasca din sat, ce se mai afla în acesta, era bătrâna Rutervieu toţi ceilalţi se refugiaseră în jungla de teama membrilor armatelor de paramilitari ce se războiau necontenit pe aceste teritorii unde domneşte legea AKM-ului. Nu o luaseră şi pe ea. O femeie însărcinată te încetineşte prin jungla şi ea nici măcar soţ sau rude nu avea, iar oricum, copilul din ea era rodul violului comis în urma cu noua luni de patru soldaţi din miliţia tribului Ugulle, potrivnic lor.
Ulluya avea 15 ani. Supravieţuise în satul de la marginea junglei pentru ca era isteaţa si puternică, pentru ca aici avea apa proaspăta de la fostul izvor al satului, pe care îl decolmatase singura, aşa cum văzuse la mama ei pe când trăia, pentru ca doi câini jigăriţi ai satului rămăseseră cu ea, pentru ca bătrâna Rutervieu şi ea abandonata, îi ţinuse de urat, chiar daca nu vorbea şi nu auzea, adâncita în apele bătrâneţilor ei, era un ascultător fidel, dar mai ales supravieţui pentru ca armatele în trecerile lor ocoliseră acest sat.
Acum ştia ca i-a venit timpul naşterii cum spuneau femeile lor şi era singura, speriata îngrozita de ceea ce urma să i se întâmple, de senzaţiile pe care corpul ei le încerca sub acţiunea enzimelor şi endorfinelor eliberate de procesul naşterii. Până şi cei doi câini plecară mai încolo speriaţi de urlete ei şi zgomotele de noapte ale junglei se estompară în apropiere, ascultând, parcă, la ce avea sa se întâmple. Doar bătrâna negresă dormea dusă şi surdă la trei colibe mai încolo.
Copilul veni pe lume din doua poticneli animalice ale mamei şi un timp zăcu pe jos pe frunze între picioarele tinerei. Apoi, dintr-odată începu sa scoată nişte ţipete mici mai mult nişte strănuturi orăcăite. Tânăra mama se sculă cu greu însa instinctul de mamă o mâna ca pe antilopele ce fătau pe câmpiile Serengeti. Mirosul sângelui ar fi putut să atraga vreun animal salbatic. Ea chema câinii şi le arunca nişte oase de la o gaina şi pielea acesteia cu fulgi cu tot pe care aceştia incepura sa o sfâşie imediat. Aprinse focul în uşa colibei chiar dacă pruncul scâncea într-una. Apoi îl spala cu apa din vasul facut dintr-o tivga de lemn bobâlcată la fund. Se spală şi ea îndelung, îşi lua o alta rochie de bumbac, mai mult un tricou, pe ea se aseza pe patul de ramuri din colibă şi îl puse la sân. Era un baiat, dupa cum pipăise ea şi văzuse în lumina flacărilor. La început sânul o ustura în timp ce pruncul trăgea laptele, însa dupa câteva momente adormiră amandoi.
Afara câinii terminaseră oasele de gaina şi priveau atenti în pădure unde ochi lucitori se iveau din când in când în margine. Câinii se traseră instinctiv, mai la intrarea colibei.

şi mai departe

Tudor oftă şi se apropie de pat. Luă mâna slăbită a soţiei sale şi o strânse în a sa, privi îndelung chipul ei albit şi slabit de suferinţă.
- Ce facem, ce facem, abia reuşi sa murmure el într-un final.
Ea îl privi cu ochii aprinşi de febra, o privire disperata ce cauta o izbavire care nu mai venea. Nu spuse nimic ofta uşor şi îl stranse slab, neputincioasă de mână.
Cei doi copii se ivira in pragul camerei. Fata ţinea în mână plasa de plastic şi băieţelul încerca să bage mâna în plasă, însa ea nu-l lăsa, tot trăgea de pungă în sus, împiedicându-l sa scotocească prin aceasta.
Tudor întinse cele ce cumpărase fata de la magazin pe masa din tindă. Doua pâini, câţiva crenvuşti, o conservă de pate de ficat şi la urma un corn, un croasant.
Mancară totul repede, copii mai ales înghiţind lacom şi dureros pentru gâturile lor mici. La urmă băieţelul apucă croasantul şi fugi pe batătură, însă tatăş îl aduse înapoi rupse cornul in două şi fata primi jumatate.
După aceea bărbatul puse apă într-un ibric şi făcu un ceai de tei, înmuie o bucată de paine şi o hrăni cu acestea pe femeia bolnavă. Ea înghitea greu şi mult cădea pe jos, iar când el îi dădu o bucăţică de crenvuşt nu îl primi.
Toti au dormit agitaţi în acea noapte. Băieţelul scâncea prin somn şi afara se auzea parcă neîncetat o bufniţă.
Dimineaţă omul o spălă cum putu cu ajutorul fetei pe soţia sa, merse până la un vecin la telefon şi chemă salvarea.

*

În acceaşi noapte departe de satul românesc cu şughiţă, pe alt continent în America într-o vilă din California cu o grădină superbă şi piscină, avea loc o petrecere. Toată lumea era în ţinută lejeră de piscină, băuturile erau la discretie, din cele mai diferite şi scumpe, şampania curgea, iar fete în costume de baie întreţineau petrecăreţii.

Pe o canapea din piele lângă piscină, gazda Rob Stepmayer statea între doua femei ce îl mangâiau lasciv şi privea la cei aflaţi în jur. ,,Cool, omule, suberb , gândea el mulţumit de petrecere, ca la romani omule, ca orgiile romane".

Petrecera începuse pe la 10 seara şi acum era în toi. Bufetul cu mâncăruri fusese ravaşit dar tot mai aveai ce sa-ti alegi. Acum si bea în draci şi bărbaţii invitaţi, toţi fără soţii începuseră să devină îndrăzneţi cu hoostes-le angajate printr-o agenţie, însă ele erau obişnuite, ştiau ce au de făcut şi pentru ce au venit. Trebuiau, însă, să-şi facă treaba cât mai bine, ştiau că trebuie să lungească momentul final.

...

(aş fi vrut sa pun paginile vechi postate intr-un fisier adaugat la pagina, dar se pare ca nu ma pricep. Cum nu am timp o sa continui sa scriu cum pot...!)


.... Tudor lua baieţelul murdar în braţe îl stranse la piept şi intra in casa.
Trecu prin tinda casei, holul acela plin de cioroboaie, pungi de plastic pline cu ţoale stateau la o lalta cu farfurii nespalate şi cateva crătiţi înegrite, într-o parte erau nişte jucarii de copil din plastic deformate şi sluţite.
Barbatul intra în camera de dormit, aflata în semiîntuneric. Persista un miros de spirt medicinal, aer închis şi transpiraţie. Pe pat o femeie respira greu şi abia se întoarse catre el.
- Nu mai pot, nu mai pot...

Global

Copii deschisera portile din scanduri vechi ce amenintau sa se deymembreze si tatal intra cu caruta in curte. imediat fata veni la el cu o punga veche de plastic, decolorata in mana. barbatul scoase cateva bancnote din buzunar si i le intinse. Fata se intoarse repede si disparu pe ulita.
Omul deshamă caii si îi legă la căruţa.

Nu am timp suficient dar poate îmi fac pentru a scrie

Aud tot timpul despre blog, cutare si-a facut blog, Iliescu si-a facut blog ... etc. Eu de ce sa nu-mi fac?
Hmm ... glumesc, de fapt incerc de mult timp sa scriu un roman, o povestire, nici nu stiu cum sa-i zic dar nu reusesc, nu am timp. Acum , nici talent nu stiu daca am, dar as vrea sa scriu, sa vad daca are vreun inteles, valoare sau frumusete....
Cam asta e. O sa incep si o sa vad ce iese. Nu am pretentia ca ar fi nemaipomenita vreau doar sa o vad, sa o scriu , mai mult pentru mine .....
Incepe :

G L O B A L

*

Pe drumul ce venea din câmp si îşi urma serpuirea printre fălcile dealului, prin şughiţă, sau şuvită, cum spun ei căruţa încărcată cu lucerna pe drugi, înainta greoi, leganându-se. Începea sa picure ploia si barbatul tanar , ars de soare, îmbracat cu haine de lucru disparate, o bluză de trening din fâş, de culoare mov, ce fusese purtată cândva de un oraşean, trasa peste flanerul de lână, o palarie de pai uzată, se apleca sub caruta sa stranga frâna. Frâna consta intr-un par de salcâm pus curmeziş în faţa roţilor din spate, pe care un şurub gros îl tragea înapoi presand pe cauciucurile tocite ale căruţei, oprindu-le sa prinda viteza la vale şi sa se pravaleasca toată căruţa peste cai. Omul strânse surubul rotind maneta spre stânga de câteva ori, ieşii repede de sub claia ce lucernăkşi căutnd repede în locul ştiut de el, trase un bici cu coadă din ţeavă de fier, care ţinea prinse in iarba din căruţă, hăţurile din curea de ventilator. Apucă hăţurile si îndreptă căruţa spre gura înclinată a şughiţei. Când căruţa prindea viteză, bărbatul se băga repede în spate şi mai strângea şurubul gros, care tragea lanţurile şi presa parul peste cauciucurile ce începeau sa miroasă a încins, iar când cei doi cai se opinteau în ham, pe măsura ce panta se îndulcea, intra iar sub claia de lucerna şi slăbea şurubul, apuca repede cu îndemânare hăţurile şi dirija căruţa, astfel încât până jos se umplu de praf, frunze mici uscate care îl iritau pe ceafă.

Ploaia ameninta sa cada şi primii stropi timizi se vazura în praful şughiţei. Tocmai de aceea omul se îmbrăcase mai gros, chiar dacă ziua de august fusese caldă şi se grăbea să intre în sat.

Trase caii cu faţa spre un dâmb la baza dealului, opri şi intra înca odată sub iarbă la spatele căruţei, răsuci iute de câteva ori şurubul şi slăbi de tot şurubul. apoi strânse hăţurile pe pumn, puse piciorul pe inima căruţei, se sprijini de crupa iepei neagra corb din stânga şi dintr-un salt fu sus pe claia de lucerna.

- Hai Cioara, hai tată, îndemnă el şi iapa neagră se opinti punând în mişcare caruţa.

Căruţa intră în sat şi ajunse la o curte, unde barbatul fu întâmpinat de un altul mai în vârsta, roşu la faţă. Cei doi descarcară repede fânul, ameninţaţi de căderea ploii, îl acoperira cu o folie prăfuită şi după ce barbatul în vârstă îi aduse un pahar cu ţuică şi nişte bani, tânărul cu căruţa dădu paharul peste cap, scoase căruţa pe drum şi plecă spre casa lui.

Casa era mai veche, bătrânească, cum se spune prin zonă şi prost întreţinută.

De cum auziră căruţa doi copii mici şi murdarei pe obraji, ieşiră la poartă. Unul era mai înăltuţ, cam de 8 ani, o fată, cu o rochie decolorată care fusese cândva galbenă, desculţă, iar celălalt un baiat mic de 4, 5 ani doar în nişte chiloţi mari prăfuiţi, nu se mai ghicea culoarea.

Bărbatul opri şi îi intrebă

- Ce face mama, a ieşit azi?

- Nu răspunse fata, parcă e mai rău. Trebui dusă la doctor.