pe alte planuri

Bărbaţii şi femeile devorau mâncăruri şi băuturi fără întrerupere şi muzica ce răsuna la volum adecvat, din difuzoarele sofisticate, ultimul tip, îi antrena şi îi mulţumea. Curând apărură şi drogurile. Cocaina in special. Într-o parte doi bărbaţi beau încontinuu wyschy-ul tare, până când începură să vomite în nişte vomatoare stilizate, în forma de coloane romanice, aflate lângă fotoliile lor şi care se închideau ascunzând in pântecele lor voma celor doi convivi. De altfel asemenea aparate se zăreau cam pe lunga toate fotoliile, canapelele din sala ce era amenajată şi imita un atrium roman. Atmosfera deveni confuza şi cu toţi se abandonau in braţele orgiei. Stepmayer merse la baie şi în holul acesteia aflat în semiîntuneric se împiedică de doua trupuri acuplate, în picioare. Apucă sa-l vadă pe Timoty Brooks cu o faţă transfigurata cu ochii închişi, iar femeia era aplecata mult cu capul pe spate, râse in sinea lui şi intră în baie. În spatele lui adunarea de petrecăreţi se dezlănţui, sau mai bine zis se afunda în plăceri excentrice, alimentate de mâncăruri exotice, preparate la moda, sex fără perdea împărtăşit cu ceilalţi şi multa, multa băutura. Spre dimineaţă toţi dormeau pe unde picaseră doborâţi de băuturi şi droguri. Robert Stepmayer trona peste toţi in fotoliul său, încă mai sorbea dintr-un pahar cu picior înalt de vin. Îl bău până la fund şi capul îi căzu în piept aproape imediat adormi şi el. La picioarele lui dormea o femeie blondă cu machiajul înnegrit în jurul ochilor, iar laba piciorului lui stătea între sânii ei. *





Departe, departe de toate astea în Africa, pe coasta de vest, ţara nici cu ştiu daca mai contează, la marginea junglei subsahariene este noapte şi într-o aşezare tipica pentru continentul negru, Ulluya Habembe urlă din toţi rărunchii, într-o colibă, simţind că toţi muşchii trunchiului chirciţi strânşi până la ruperea din tendoane se răzvrătesc împotriva a ceea ce i se întâmpla.
Femeia urma sa nască şi era singură în coliba din frunze de palmier şi stuf. Singura fiinţa omeneasca din sat, ce se mai afla în acesta, era bătrâna Rutervieu toţi ceilalţi se refugiaseră în jungla de teama membrilor armatelor de paramilitari ce se războiau necontenit pe aceste teritorii unde domneşte legea AKM-ului. Nu o luaseră şi pe ea. O femeie însărcinată te încetineşte prin jungla şi ea nici măcar soţ sau rude nu avea, iar oricum, copilul din ea era rodul violului comis în urma cu noua luni de patru soldaţi din miliţia tribului Ugulle, potrivnic lor.
Ulluya avea 15 ani. Supravieţuise în satul de la marginea junglei pentru ca era isteaţa si puternică, pentru ca aici avea apa proaspăta de la fostul izvor al satului, pe care îl decolmatase singura, aşa cum văzuse la mama ei pe când trăia, pentru ca doi câini jigăriţi ai satului rămăseseră cu ea, pentru ca bătrâna Rutervieu şi ea abandonata, îi ţinuse de urat, chiar daca nu vorbea şi nu auzea, adâncita în apele bătrâneţilor ei, era un ascultător fidel, dar mai ales supravieţui pentru ca armatele în trecerile lor ocoliseră acest sat.
Acum ştia ca i-a venit timpul naşterii cum spuneau femeile lor şi era singura, speriata îngrozita de ceea ce urma să i se întâmple, de senzaţiile pe care corpul ei le încerca sub acţiunea enzimelor şi endorfinelor eliberate de procesul naşterii. Până şi cei doi câini plecară mai încolo speriaţi de urlete ei şi zgomotele de noapte ale junglei se estompară în apropiere, ascultând, parcă, la ce avea sa se întâmple. Doar bătrâna negresă dormea dusă şi surdă la trei colibe mai încolo.
Copilul veni pe lume din doua poticneli animalice ale mamei şi un timp zăcu pe jos pe frunze între picioarele tinerei. Apoi, dintr-odată începu sa scoată nişte ţipete mici mai mult nişte strănuturi orăcăite. Tânăra mama se sculă cu greu însa instinctul de mamă o mâna ca pe antilopele ce fătau pe câmpiile Serengeti. Mirosul sângelui ar fi putut să atraga vreun animal salbatic. Ea chema câinii şi le arunca nişte oase de la o gaina şi pielea acesteia cu fulgi cu tot pe care aceştia incepura sa o sfâşie imediat. Aprinse focul în uşa colibei chiar dacă pruncul scâncea într-una. Apoi îl spala cu apa din vasul facut dintr-o tivga de lemn bobâlcată la fund. Se spală şi ea îndelung, îşi lua o alta rochie de bumbac, mai mult un tricou, pe ea se aseza pe patul de ramuri din colibă şi îl puse la sân. Era un baiat, dupa cum pipăise ea şi văzuse în lumina flacărilor. La început sânul o ustura în timp ce pruncul trăgea laptele, însa dupa câteva momente adormiră amandoi.
Afara câinii terminaseră oasele de gaina şi priveau atenti în pădure unde ochi lucitori se iveau din când in când în margine. Câinii se traseră instinctiv, mai la intrarea colibei.